Zilele acestea, prin mediile de informare au fost vehiculate zvonuri privind posibilele remanieri în cadrul Guvernului Leancă. O agenţie de ştiri a lansat informaţia cum că ministrul Afacerilor Interne, Dorin Recean, şi vicepremierul responsabil de reintegrarea ţării, Eugen Carpov, ar fi dispuşi să renunţe la funcţiile deţinute, optând pentru o carieră în diplomaţie.
Astfel, s-a spus că Eugen Carpov ar putea fi numit ambasador al Republicii Moldova în Qatar, unde ţara noastră ar urma să-şi deschidă o misiune diplomatică. Drept argument pentru această supoziţie a fost invocat şi faptul că, anterior, Carpov a condus delegaţia guvernamentală care a întreprins o vizită de lucru în statul respectiv.
Potrivit aceleiaşi surse, în cadrul instituţiei conduse de Recean s-ar vorbi, de asemenea, de mai mult timp despre faptul că acesta ar intenţiona să renunţe la fotoliul de ministru, pentru a conduce una dintre misiunile diplomatice ale Republicii Moldova de peste hotare. După cum e la modă în ultima perioadă, ministrul a clarificat situaţia pe o reţea de socializare. „Răspunsul este nu”, a scris Recean pe pagina sa de facebook. Dar, cine ştie, dacă patria o va cere, ministrul ar putea da, până la urmă, şi un răspuns afirmativ.
Şi dacă despre aceste schimbări se discută doar la nivel de zvonuri, revenirea la Guvern a fostului premier Ion Sturza pare să fie o certitudine. Marţi, 19 iunie, şeful Cabinetului de Miniştri a anunţat că Sturza a acceptat să conducă Consiliul Economic de pe lângă prim-ministru, organul respectiv urmând să fie lansat cu susţinerea Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Membrii Consiliului vor fi numiţi de premier, din el făcând parte experţi economici, reprezentanţi ai mediului de afaceri şi asociaţiilor de business, ai organizaţiilor internaţionale care activează în domeniul reformării mediului de afaceri şi a instituţiilor statului.
Consiliul Economic ar urma să atragă investiţii străine, să contribuie la crearea unui climat mai propice pentru mediul de afaceri, să sporească competitivitatea producătorilor autohtoni, să creeze noi locuri de muncă, să contribuie la înlesnirea activităţilor comerciale, la îmbunătăţirea infrastructurii etc., ceea ce ar trebui să ducă, în cele din urmă, la ameliorarea situaţiei economice a Republicii Moldova.
„Nu pot fi miracole într-o perioadă foarte scurtă de timp, dar, totodată, suntem optimişti. Prin crearea unui mediu de afaceri mult mai liber, cu constrângeri mai puţine, cu presiunea mai mică din partea instituţiilor statului, cu diminuarea barierelor care există în calea investitorilor, va fi posibilă crearea de noi locuri de muncă, aceasta fiind o prioritate a Guvernului”, a punctat prim-ministrul.
Ion Sturza a precizat şi el că a acceptat, în principiu, propunerea lui Iurie Leancă, urmând să fie puse la punct detaliile, inclusiv cele ce ţin de delimitarea competenţelor.
Consiliul, de fapt, nu este o noutate. Respectivul organ consultativ a fost instituit încă în august 2011 printr-o hotărâre a Guvernului Filat şi îşi propunea realizarea unor planuri măreţe. Consiliul Economic trebuia să faciliteze dialogul între reprezentanţii comunităţii de afaceri şi formatorii de politici, în scopul dezvoltării unui climat socioeconomic prielnic, a unui mediu de afaceri transparent, nediscriminatoriu şi favorabil investiţiilor. În ciuda acestor declaraţii solemne, organismul nu a fost funcţional şi a sucombat din faşă, iar obiectivele propuse au rămas doar la nivel de intenţie.
Iurie Leancă a mărturisit că din perspectiva de prim-ministru, lucrurile din cadrul guvernării se văd complet altfel: “Am aflat multe lucruri noi şi interesante. Totodată, m-am convins de faptul că sunt interese ascunse, că funcţionarii urmăresc anumite scopuri atunci când iau decizii. Sper foarte mult că intensificarea luptei contra corupţiei şi reforma justiţiei ne vor permite să depăşim aceste fenomene negative şi să putem crea o economie eficientă şi competitivă”.
Putem califica această declaraţie drept o primă săgeată, uşor otrăvită, a noului prim-ministru îndreptată în direcţia şefului său de partid. Pentru că, în acest context, apare inevitabila întrebare: de ce nu i s-a arătat, în trei ani, lui Vladimir Filat situaţia aşa cum a văzut-o Leancă în doar câteva săptămâni? Cum de nu a observat şeful PLDM „lucrurile interesante şi interesele ascunse” din cadrul guvernării?
Va avea Consiliul reanimat, prezidat de Ion Sturza, mai mulţi sorţi de izbândă? Va reuşi, aşa cum îşi doreşte premierul, să creeze un mediu de afaceri „mult mai liber, cu constrângeri mai puţine, cu presiunea mai mică din partea instituţiilor statului, cu diminuarea barierelor care există în calea investitorilor” sau va avea soarta celui instituit de Filat? Şi prin ce l-a cucerit pe Sturza oferta lui Leancă şi de ce a decis anume acum să se implice în politica de pe „malul Bâcului”?
Într-un interviu de acum aproape un an, ex-premierul Ion Sturza afirma următoarele: „Economia R. Moldova a fost întotdeauna pe butuci. Ea nici nu s-a ridicat de pe butucii ceia. Şi trebuie să o spunem absolut sincer. Ea, din ultimele răsputeri, exploatează resursele care mai sunt: fie ele resursele pământului, fie ele resursele industriei (rămăşiţele), fie banii gastarbaiterilor. Din păcate, Moldova nu are combustibilul necesar, ca să facă acea creştere economică, care ne-ar permite nouă să soluţionăm şi problemele sociale”. Combustibil, în opinia lui Sturza, însemnând investiţii şi inteligenţă. A identificat cumva Sturza, între timp, sursa „combustibilului”? Şi crede el că va reuşi, în scurta perioadă care a mai rămas până la capătul acestei guvernări, să ridice ţara de pe butuci? Sau există şi alte resorturi pentru implicarea sa în politica de la Chişinău şi sprijinirea Cabinetului condus de Iurie Leancă?
Ioana FLOREA, http://www.flux.md/articole/14905/
